CALISTRAT COSTIN

Curriculum vitae
Am, trăit aproape o viaţă, puţin, mult, prea mult,
ca un inocent,
m-am străduit din răsputeri să par, ba chiar să fiu un individ decent,
nu m-am băgat în borşul nimănui, mi-am văzut în legea mea de propria-mi treabă, negustor cinstit, drămuindu-mi, uneori cam avar,
păguboasa tarabă, şi-ntr-acest chip vremea a curs pe lângă mine,
istorie printre mormane de ruine, am fost, îmi place să cred, un „om de bine" nefăcând nici câinilor, nici semenilor mei,
nici cel mai mic rău,
uneori, eeeei, o recunosc, m-am cam tăvălit nesimţitor, ca prietenul meu porcul, în tău uitând şi de Bunul Dumnezeu şi de celălalt,
fiu al său, celebrul Asmodeu, dar, mai ales, am fost uitător de mine însumi, nici prea credincios, nici pe de-a-ntregul ateu, asta e: vina pentru rătăcitoarea mea
înţeleaptă nebunie
mi-o asum, păcătosul sunt eu şi numai eu... Desluşind şi pricepând cu greu rostul
cuvântului „ură",
mă lasă rece deopotrivă şturlubateca democraţie şi sora ei geamănă, hulita dictatură,
drept pentru care încerc astăzi când, cică,
speranţa în oameni învie, să mă fac din ce în ce mai nevăzut pentru ca nărăvaşii de compatrioţi să uite
că m-am născut şi să nu-mi tulbure capodoperă de somn de veci
cu indiscreţia lor de tărtăcuţe seci! Gata, am trăit cum am trăit, voi muri cum am murit,
aşişderea, de toate cele am pătimit, sunt plin de minus şi plus infinit, ce va să fie în viata de apoi, am să consult
neîntârziat un amic strigoi ce-mi dă tot mai des târcoale,
şi nu mai pot da înapoi, i-am promis că-i las cu limbă de moarte
un set complet de rasoale pentru o fiertură delicioasă cu sfârcuri moi, că doar am fost un prost cu destulă carte...
„Omul e dracul, doctore!"
Nu mai voiesc nici măcar să mor, doctore, te rugasem să-mi dai nişte prafuri ca să visez frumos înainte de plecare; renunţ, mai am câteva socoteli de pus la
punct şi puncte-puncte! Omul e dracul, doctore, doctore, ei bine, nici să trăiesc nu mai voiesc, închipuieşte-ţi:
ai zice că voiesc „nimicul", îmi pare mie că acesta mi-ar fi deajuns, mă mulţumesc, doctore, cu puţin, puţin de tot,
dar... dar... am dat-o la-întors, nene casapule,
nu mi-o lua în nume de rău (am cheltuit o avere pe şarlataniile tale!): aş voi să trăiesc şi n-aş mai voi să mor, fire-ar ale dracului de viaţă şi de moarte („fire-ar ale lui Dumnezeu..." sună ca... dracu, oricum deloc expresiv!); m-am săturat de pastile, doctore, dar... dar... dă-mi totuşi ceva pentru nici viaţă, nici moarte, „ceva" care să mă ducă, să mă arunce „undeva",
să nu se mai ştie de mine! Cineva spunea că, auzi şi te minunezi:
„între două fronturi nu se poate ara",
ha-ha-ha, ba, ba, ba,
ba se poate, mă doctore, dar.. .dar... e
atât de dureroasă aşteptarea glontelui care
vine, vine, tot vine...
Monedă de schimb
Din cer (de unde de altundeva, de unde, Doamne?! cad fulgi de iarnă peste rănile încă deschise ale unei lumi ce şi-a pierdut parcă bruma de
lucruri sfinte,
a curs mult sânge — sânge nevinovat (moneda de schimb în istorie pentru asasinate şi răstigniri
pe cruda dreptate). Casapii, călăii, măcelarii experţi în carne vie
s-au făcut nevăzuţi,
dintre ei, e lege, se vor alege „negustorii cinstiţi", „eroii", „martirii", „simbolurile", „idolii".
A
împuşcaţii, călcaţii sub şenile, înjunghiaţii, mieii jertfiţi în canonadă pe altarul revoluţiei au fost îngropaţi cu tot fastul, cu flori, potop de coroane şi jerbe, fanfare, onoruri militare. Cimitirul „Eternitatea" miroase îmbătător,
mai mult a viaţă decât a moarte, se tace sumbru, mohorât, se urlă mocnit, ochi uscaţi, fierbinţi varsă carne şi fiere, slujbă ireproşabilă de înmormântare, preoţi de toate confesiunile şi cultele, ca de înviere. Peste gloanţe şi schije, peste îngeri s-a aşezat un imens linţoliu, alb imaculat,
durerile deocamdată au îngheţat rănile şi cele mai urâte, se vor vindeca,
de bună seamă, cu timpul
(se vor vindeca?!),
deasupra catedralei se înalţă majestuos, din metal preţios, CRUCEA-
„într-acest semn — se spune — vom învinge"; printre morminte e linişte, e pace, Dumnezeule, e vară şi ninge!...



CALISTRAT COSTIN

Pseudonim pentru Costinel Costin ( n. 30 ianuarie 1942), absolvent de filologie. Volume de versuri : PLANETE (1974); AUGUSTA LUMINĂ ; ELEMENTUL LUME ; SATIRA DUHURILOR MELE... ; DECLINUL ELEGIEI ; SCRISORI ; UITE VIAŢA, NU E VIAŢA ; LUME, LUME ŞI IAR LUME ; ÎNCHIS ... PENTRU INVENTAR ; DE VIAŢĂ, DE MOARTE, DE LUME... ; UMOR LA GURA ŢEVII ; SOARE CU DINŢI ; ŞI TOTUŞI ... NU SE MIŞCĂ ;... RESTU – I OTRAVĂ ; BÂRFITOR LA COLŢ DE UNIVERS ; DISTRACŢIE DE FIARE. Proză : LA RĂSPÂNTII ; ARŞIŢA; O ANUME FERICIRE. Traduceri : TRISTAN TZARA, PIERRE MORENCY. Scenarii pentru teatru, articole de critică literară, foiletoane, gazetărie.


***
„Poet autentic (definit prin ) proză şi tandreţea ironică (şi) tentaţia parabolei (în) tradiţia unui balcanism bizar”.
ION BOGDAN LEFTER
„Încă de la debutul cu PLANETE (1974) era limpede că inteligenţa de tip speculativ şi spiritul ironic prelevează în cazul lui Calistrat Costin / - /. SATIRA DUHURILOR MELE... (1980), subintitulată parodii şi nu prea
efectiv cea mai bună carte a lui Calistrat Costin şi o apariţie relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notaţii pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserţii parodice şi fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într–o scriitură narativă, cu subtilităţi semantice şi fonetice, cu desfăşurări hiperlogice / - / în fine cu umor insinuant „a la Mitică”, ilustrând insolitul formulei”.
LAURENŢIU ULICI
„Gândirea lui e exemplară, tăioasă, rece, pe măsura rafinamentului stilului, ironia e magnanimă, scapără continuu, în ciuda unui suflu când nostalgic, când cinic.
ION ARIEŞEANU
„... Talent real, dotat cu mult spirit critic, cu umor şi luciditate, cu deschideri culturale apreciabile.
ION ROTARU